Istoric

Oraşul Fundulea este situat în partea nord-estică a Câmpiei Mostiştei la o distanţă de 32 km faţă de Bucureşti pe şoseaua Bucureşti – Constanţa şi cu acces la Autostrada Soarelui(A2).

Localitatea a dobândit statutul de oraş în 1989; are o suprafaţă de 23 km pătraţi şi o densitate a populaţie de 285 locuitori/km pătrat.

În anul 1957, avându-se în vedere importanţa porumbului pentru dezvoltarea economică a României, a fost înfiinţat Institutul de la Fundulea, sub denumirea „ Institutul de cercetări pentru cultura porumbului”.

În scopul lărgirii, intensificării şi accelerării cercetărilor agricole, institutul s-a transformat în 1961, în „Institutul de cercetare şi dezvoltare agricolă”.

Anul 1963 marchează un început de drum pentru o unitate şcolară de renume in Campia Munteniei; răspunzând necesităţilor impuse de dezvoltarea agriculturii în Câmpia Munteniei, pe langă Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, a luat fiinţă la 15 septembrie 1963, Centrul Şcolar Agricol Fundulea, sub conducerea domnului inginer Ioan Olimpiu Luca.

Unitatea şcolară a avut ca scop pregătirea de cadre tehnice în domeniul agricol şi veterinar. În cei trei ani de existenţă sub această titulatură, s-au asigurat pentru agricultură următorul număr de specialişti: tabel

Primul colectiv de cadre didactice a fost constituit din:

1. LUCA IOAN OLIMPIU – inginer agronom – Director 2. RUSU VASILE – inginer zootehnist – Director adjunct 3. MARINESCU CONSTANŢA – inginer agronom –profesor 4. LUCA ANA – inginer agronom – profesor 5. SIMIONESCU CONSTANTIN – medic veterinar – profesor 6. MASTACAN DUMITRU – medic veterinar- profesor 7. NEGOMIREANU ELENA – profesoară – limba romană 8. PICU VALERIA – profesoară – istorie – economie politică 9. OMEAG NICOLAE – profesor – matematică

Unitatea scolară a primit, în primii ani de funcţionare , cadre didactice şi elevi de la Şcoala Agricolă Vidra, Centrul Şcolar Agricol Bucureşti, Şcoala Tehnică Horticolă Manasia, Şcoala Tehnică Veterinară Săftica.

În 1966, instituţia şcolară se transformă în Liceul Agricol Fundulea (LAF ).

Transformarea centrului şcolar în liceu a fost determinată de:

• Necesitatea pregătirii de cadre medii tehnice, ajutoare imediate ale inginerilor agronomi sau medicilor veterinari
• Asigurarea unui nivel de cultură generală a viitorilor absolvenţi pentru a se integra în rândul noii intelectualităţi a satelor
• Perspectivele absolvenţilor de a-şi continua studiile universitare în vederea unei calificări superioare
• Existenţa Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice, ca una din cele mai dezvoltate şi dotate unităţi de acest gen din ţară, în cadrul căreia elevii să-şi desăvârşească cunoştinţele practice.

În vederea desfăşurării procesului instructiv – educativ, în anul 1963 a fost terminată clădirea şolii cu un număr de 16 săli de clasă şi 4 laboratoare dotate cu aparatura necesară. În anul 1965, au fost terminate 2 internate, unul pentru băieţi şi unul pentru fete, cu o capacitate totală de 600 de locuri. Laboratoarele liceului au fost organizate pe următoarea structură utilitară:

1. Fizică – Chmie – Farmacologie
2. Fitotehnie – Protecţia plantelor
3. Agricultură – Mecanizare
4. Patologie veterinară –Zootehnie

Grija pentru elevi s-a manifestat prin asigurarea unei atmosfere familiale, atat în şcoală, cît şi în internate. In acest sens, s-a iniţiat amenajarea unui parc în jurul şcolii, asigurarea unei baze sportive, compusă din terenuri de handbal şi volei cu perspectivă de extindere. Camerele de 4 persoane ale internatelor constituiau pentru elevi o ambianţă familială. Biblioteca cu peste 10 mii volume asigura o bază de studiu, atat din punct de vedere tehnic, cat şi din punct de vedere cultural. Liceul Agricol Fundulea, graţie colectivelor de profesori şi elevi a devenit o unitate etalon în învăţămantul agricol naţional. Elevii unităţii s-au evidenţiat la fazele naţionale ale concursurilor pe specialităţi.

O contribuţie deosebită la reuşita acestor competiţii, au avut prin implicare, responsabilitate şi pasiune, soţii Vasile şi Maria Popescu, autori a numeroase lucrări de specialitate.

Din 1963 şi până în 2019, fiecare filă din istoria şcolii a fost scrisă cu dragoste, cu dăruire şi implicare de colectivele de cadre didactice. Luând în stăpânire timpul şî învingând vicistitudinile vremurilor, oamenii acestei şcoli au reuşit să aprindă şi să menţină nestinsă lumina înţelepciunii şi cunoaşterii, generaţii la rând.

Răsfoind file din istoria şcolii, poţi uşor contura imaginea dascălului adevărat. Acesta a înţeles că desăvârşirea sa personală vine prin creşterea şi implicarea actualilor şi foştilor elevi. Pentru dascălul adevărat, familia are conotaţii mai extinse chiar şi decât familia tradiţională, pentru că în ea sunt cuprinşi şî copiii spirituali.

Pe foştii şi actualii elevi, el îi iubeşte, îi sfătuieşte şi le călăuzeşte gândurile şi paşii chiar şi din veşnicie. Galeria directorilor:

• Inginer IOAN OLIMPIU LUCA – 1963-1972
• Inginer GHEORGHE PAVELESCU – 1973 -1986
• Profesor GEORGETA TONCEA – 1986 – 1989
• Profesor VICTORIA BARAC – 1990 – 1992
• Inginer ELENA POPA – 1992 – 2010
• Profesor CARMEN POLIANA MAXIM – 2010- pana in prezent

Liceul Tehnologic nr.1 Fundulea este o poveste care continuă, graţie a generaţii de cadre didactice şi elevi care au înţeles că forţa instituţiei şcolare vine din priceperea, pasiunea şi responsabilitatea cu care trăiesc fiecare zi. Ei sunt cei care au scris file de istorie memorabilă şi au reuşit să transforme şcoala noastră într-o instituţie vie, dinamică, adaptată timpurilor şi rezistentă în faţa vitregiilor vremurilor.

Având în vedere solicitările de pe piaţa muncii, cât şi cele ale comunităţii locale, începând cu anul şcolar 1999-2000, a fost introdusă în planul de şcolarizare, o clasă de matematică-informatică.

Liceul Tehnologic numărul 1 Fundulea şcolarizează elevi pe nivelele: primar, gimnazial şi liceal, filiera tehnologică şi teoretică, învăţământ de zi şi are ca structură arondată, Grădiniţa cu Program Prelungit numărul 2 Fundulea.

De atunci și până în prezent, au răspuns chemării clopoțelului generații de elevi și cadre didactice care au dat măsura valorii lor personale și profesionale, menținând aprinsă candela înțelepciunii și iluminării trăită prin cunoaștere.

Păstrând modelul generațiilor anterioare am rămas o școală a prieteniei, preocupată de asigurarea unui climat de liniște, echilibru, siguranță, o școală în care poate, intri cu sfială, dar ieși zâmbind și încrezător.

Există o preocupare reală pentru modelarea spirituală și a caracterelor elevilor, a stimulării potențialului creativ, a intuiției și imaginației copilului, a dezvoltării spiritului de echipă, loialitate și fair play atat în activități didactice, dar și in cadrul activităților extrașcolare.